Europa unită

Pentru cine mai avea iluzii cu privire la ameninţarea terorismului islamic, atentatul de la Paris, de săptămâna trecută, le-a spulberat. La doar câteva luni după ce jurnaliştii de la Charlie Hebdo au fost executaţi cu sânge rece în capitala Franţei, un nou val de teroare a pus stăpânire pe inima Europei.

În descendenţa masacrului, dovezile de solidaritate umane au fost cu adevărat emoţionante, iar încurajările şi mesajele transmise către poporul francez au arătat că lumea are încă resurse de vitalitate. Însă, din păcate, toate aceste acte admirabile nu sunt suficiente pentru a trăi într-o lume normală.

Dincolo de tristeţea inerentă, trebuie să vină o vreme a întrebărilor şi a responsabilităţilor asumate pentru liderii şi comunităţile europene, deoarece pericolul terorismului nu dă semne de oprire, ba, dimpotrivă.

Revelaţia faptului că o parte din terorişti au fost crescuţi şi educaţi în inima Europei arată că politicile de incluziune nu sunt nici pe departe atât de bine puse la punct pe cât ne place să credem.

De asemenea, descoperirea printre atentatori a unui posibil imigrant sirian, venit în Europa anul acesta, ridică probleme considerabile pentru o pledoarie a primirii refugiaţilor fără niciun fel de control, chiar dacă, cel mai probabil, paşaportul sirian descoperit la locul unuia dintre atentate era traficat.

Introducerea unor reglementări mai severe în Franţa, în privinţa securităţii personale, după momentul Charlie Hebdo, se pare că nu dă nici ea rezultatele pe care le estimau legislatorii, din moment ce un atentat în lanţ precum cel din vinerea neagră a putut fi produs. Iar acum, copleşite de amploarea dezastrului, autorităţile franceze au anunţat instituirea stării de urgenţă pentru o perioadă de trei luni, ceea ce afectează considerabil mersul normal al lucrurilor şi contribuie la menţinerea unei stări tensionate.
 

Situaţia nu se rezumă doar la Franţa, ci cuprinde, încetul cu încetul, toată comunitatea europeană. Două meciuri de fotbal importante au fost anulate marţi, câteva avioane au aterizat de urgenţă şi mai multe alarme false au dat peste cap, în ultimele zile, viaţa oamenilor.

Terorismul nu mai e nicidecum o problemă locală, după cum relevă explicit şi informaţiile preliminare furnizate de poliţia franceză: un atentat plănuit într-o suburbie din Bruxelles a fost executat în Franţa de către un grup de fanatici islamişti care au luptat în războiul din Siria.

Din această perspectivă trebuie înţeleasă, în primul rând, insistenţa Franţei de a activa articolul 5 al Tratatului NATO, potrivit căruia atacul armat asupra unui stat membru reprezintă un atac asupra tuturor statelor membre şi implică o acţiune militară comună. Pentru Franţa este nevoie de un răspuns global coerent la ameninţarea teroristă deoarece problemele globale au nevoie de soluţii globale.

Pentru securitatea comunitară nu este suficient ca doar un stat membru să ia măsurile necesare. Un efort solid în direcţia restabilirii unui nou “concert european” se impune acum mai mult ca niciodată.

În ceea ce priveşte România, este limpede că ţara noastră nu poate asista pasivă la desfăşurarea evenimentelor şi nici nu se poate rezuma doar la mesaje de susţinere. Şi asta deoarece este parte a familiei europene cu drepturile şi obligaţiile corespunzătoare care decurg de aici, iar, în subsidiar, nimic nu garantează că problemele ridicate de valul terorist nu vor fi replicate într-o zi pe teritoriul ţării noastre.

De aceea, cred că avem nevoie de o dezbatere serioasă şi la nivel naţional, cu implicarea societăţii civile, a actorilor politici şi militari, privind găsirea unei formule optime pentru a evita dezastre precum cel petrecut la Paris. În acelaşi timp, România trebuie să fie un membru activ al Uniunii şi să devină o parte a soluţiei în familia europeană.