Cu ce ne încălzește pe noi discuția despre Brexit, este întrebarea curentului "pragmatic" din țară? De ce să nu iasă? Mai bine "să se termine cu UE" care „ne-a folosit ca piață de desfacere", „fără să ne respecte individualitatea" și „fără să țină cont de părerea noastră pe teme imigranților", spune curentul radical.
Cei proUE tac, sunt doar vag interesați, la început de caniculă cu gândul la concediu. Publicul nostru urban, educat și cu interes pentru informare, poate să numească în ordine alfabetică stațunile bune din Europa, dar nu poate spune ce are de câștigat sau de pierdut România dacă Marea Britanie stă în UE. Este atât de departe. Și uite așa se aude doar murmurul nemulțumiților și doar răcnetul radicalilor. Așa se întâmplă și la Bruxelles unde vocea pro-UE abia murumură, în timp ce radicalii anti UE afirmă sus și tare.
Nimic nu poate fi spus despre Brexit fără a aminti cu enormă părere de rău despre moartea europarlamentarului britanic Jo Cox ucisă de un fanatic în timp ce făcea campania pentru rămânerea UK în UE. La momentul când teroriștii se detonau în Bruxelles sau când trăgeau în parizieni, adversarii apăreau clari: fanatici religioși musulmani. Când un britanic este asasinat de alt britanic pentru o anti-cauză cum este ieșirea Marii Britanii din UE, cercul adversarilor se extinde la ideea de fanatism, fără diferențierea religioasă care-i făcea pe europeni să pară mai buni în propriii lor ochi. Jo Cox rest in peace, God save the rest of us!
Dar ce anume îi nemulțumește însă atât de mult pe britanici la Uniunea Europeană încât să susțină într-o proporție aproape majoritară ieșirea din UE? Valul de indiferență și nemulțumire față de UE crește în rândul cetățenilor europeni datorită politicii inepte a elitei europene și din cauza lipsei de contact între elita politica și cetățeni.
Nici nu vindecaseră bine rănile crizei economice, că politicienii europeni au socotit că este rost de o nouă criză și au deschis larg porțile Europei pentru refugiații musulmani. Dincolo de faptul că au expus UE unui risc terorist major, dată fiind posibilitatea inflitrării extremiștilor musulmani între refugiați, politicienii europeni nici nu au ținut cont de opinia manifestată de statele membre în legătură cu deschiderea necontrolată față de imigranți.
S-au simțit cetățenii europeni excluși din procesul decizional? În mod sigur, și poate chiar mai mult ca niciodată, având în vedere că era împotriva voinței lor ("voință" pe care elita europeană repetă, la două fiecare cuvinte, că o respectă).
"Procesul de consultare europeană" a ajuns limba păsărească pentru birocrații bruxellezi și se reduce la broșuri lucioase de informare, care nu creează nicio legătură între cetățean și politica Uniunii.
Europenii nu mai vor să fie doar consultați, ci ascultați. Iar când nu sunt ascultați, se revoltă și dau cu barosul să dărâme pereții bătrânei case Europa. Așa se întâmplă acum cu Brexitul.
Care este soluția?
Pentru moment, o soluție este ca europarlamentarii să folosească tema Brexitului pentru a atrage populația de partea UE și pentru a informa cetățenii europeni ce și cât anume îi afectează decizia unui stat de a părăsi Uniunea.
Este puțin, dar este un început. Europa are nevoie în primul rând de noi lideri, iar în al doilea rând, are nevoie ca cetățenii europeni să fie informați în legătură cu viața lor în Uniune, cu beneficiile și cu probleme politice pe care trebuie să le rezolvăm împreună.
Este complicat, știu; însă doar prostia și fanatismul sunt ușoare pe lume asta, iar ele nu aduc niciodată ceva bun.
Sursa: DC News