Cazul Catedralei Romano-Catolice Sfântul Iosif din Bucureşti scoate la iveală încă o dată, grupurile de interese obscure care gravitează în jurul Partidului Democrat Liberal. Deşi acest partid susţine în toate programele sale politice conservarea patrimoniului spiritual şi religios al ţării noastre, faptele liderilor de partid ne dezvăluie doar preocuparea pentru conservarea şi de ce nu, extinderea patrimoniului personal al propriilor clienţi politici. Construirea în imediata apropiere a  Catedralei Sfântul Iosif a unui imobil tip zgârie-nori ne dezvăluie maniera sfidatoare de acţiune a unui grup de interese, sprijinit de la cel mai înalt nivel al autorităţilor statului. Pentru construiea blocului din proximitatea bisericii, primarul, la acea vreme, Traian Băsescu a concesionat generos teren investitorului, iar ulterior, în 2005 primarul Adriean Videanu a suplimentat suprafaţa necesară printr-o nouă concesiune. Mai grav, cazul Catedralei Romano-Catolice Sfântul Iosif a pus România într-o lumină proastă la Parlamentul European, întrucât cazul s-a aflat pe agenda de lucru a Comisiei pentru Petiţii, în sesiunea din 11 septembrie 2008. Comisia şi-a manifestat totala dezaprobare asupra modului în care a fost avizată şi autorizată această monstruoasă construcţie,  cu încălcarea gravă a legilor româneşti, dar şi a Convenţiei pentru Protejarea Patrimoniului Arhitectural European, adoptată la Granada în 3 octombrie 1985 şi ratificată de ţara noastră. În calitate de parlamentar european, trag un semnal de alarmă asupra implicaţiilor acestui caz. Iar dacă liderul spiritual al PDL, domnul Traian Băsescu, îşi închipuie că va putea face băi de mulţime în anul electoral 2009, profitând de preconizata vizită a Papei Benedict în România, ţin să-i atrag atenţia că bătaia de joc la care este supusă comunitatea romano-catolică, chiar cu girul dânsului încă din 2002, i s-ar putea întoarce împotrivă. Iar invitaţia sa ar putea primi de la Vatican un mare “nu”.