Seria interviurilor PSnews.ro continuă, joi, avându-l ca invitat europarlamentarul PNL Cristian Buşoi, cotat cu cele mai mari şanse de a deveni candidatul PNL la Primăria Capitalei.

Politicianul a vorbit despre capacitatea autorităţilor de a reacţiona eficient în situaţii de urgenţă. În acest context, liberalul s-a referit la una dintre principalele probleme ale Bucureştiului: pericolul seismic care planează asupra a numeroase clădiri din oraş. Astfel, prim-vicepreşedintele PNL a dat ca exemplu cele mai mari două cutremure prin care a trecut România în secolul trecut: cel din 1977 şi, anterior, cel din 1940.

Dan Bucura: Am să trec direct la un episod care a avut loc în această săptămână și în urma căruia ați fost amplu mediatizat – în bine, în rău, în funcție de cum au perceput colegii noștri din media și nu numai. Mă refer la faptul că, într-o conferință de presă (știți foarte bine la ce mă refer), ați folosit atât niște imagini de la tragedia Colectiv, cât și de la dezastrul din 1977. Unii au spus că a fost o gafă electorală, alții că e o strategie de imagine. Poate ne faceți o radiografie a acestui episod și ne spuneți și punctul dumneavoastră de vedere mai clar.

Cristian Bușoi: Nu a fost nicio strategie deliberată și sper ca să nu fi fost percepută nici ca o gafă. Cel mai mult îmi doresc ca cei care au fost cu sinceritate deranjați de folosirea momentului Colectiv, cărora le-am cerut scuze dacă au fost deranjați, să înțeleagă sinceritatea demersului meu. Cred cu multă, multă convingere că Bucureștiul se află în fața unei situații foarte grave. Se află în pragul unei posibile tragedii. Doamne, ajută să nu fie niciun eveniment care e independent de voința omenească și Doamne, ajută nu trecem prin momente foarte dificile, așa cum au trecut și țări mai dezvoltate decât noi sau mai puțin dezvoltate. Dar orice fel de analiză obiectivă arată că în București sunt 672 de clădiri. Sunt peste 600 de clădiri care sunt, în acest moment, clasificate în clasa de risc A. Vreo 300 sute și ceva au fost de la bun început în clasa de risc A, dintre care 178 erau clădiri în pericol de prăbușire iminentă – celebrele buline roșii, la care nu e nevoie de un cutremur de 7 grade, așa cum a fost cel din 1977, pentru a se dărâma. Specialiștii spun: chiar la cutremure peste 6 grade, aceste 170 de clădiri au șanse puține să rămână în picioare. După, cu noua legislație, cea care interzice și activități comerciale în aceste clădiri și care afectează într-un fel cel puțin centrul vechi al Bucureștiului, a mai readus în clasa I de risc încă un număr de 300 și ceva de clădiri. Numerele nu sunt definitive; de aceea, chiar dacă de la Primărie am primit cifra de 672, prin reevaluări sau prin adăugarea a noi clădiri care vor fi expertizate, această cifră va fluctua. De aceea, zic că peste 600 de clădiri sunt în foarte mare pericol și eu cred că în primul rând nu trebuie să uităm niciun moment: nici tragedia din 1977 și nici faptul că, odată cu tragedia de la Colectiv, s-a dovedit că nu suntem întru totul pregătiți pentru a gestiona situații de traumă colectivă. Am vrut să reamintesc că aceste tragedii nu trebuie să se întâmple și acesta a fost sensul pentru care am încercat ca mesajul pe care îl transmit să fie unul pe care oamenii să îl perceapă în acest fel și să înțeleagă că, până la urmă, trebuie să facem ceva. De altfel, dacă vă aduceți aminte, dincolo de imagini (care, mă rog, au fost și vor fi în continuare discutate și, într-adevăr, pot să înțeleg foarte multe argumente și mă gândesc că e bine să fiu mai rezervat în viitor), chiar dacă am intenții bune, s-ar putea să fie unele sensibilități pe care le respect, dar, dincolo de imagini, exista acolo un slogan – sloganul este: „București, trezește-te!” Nu știu dacă cineva și-ar dori să fie primar și să se întâmple un eveniment asemănător cu ce a fost în 1977 și să nu fi făcut nimic pentru a preîntâmpina acest eveniment. Cutremurul este la voința lui Dumnezeu. Până la urmă, independent de ceea ce decidem sau nu noi. Sunt foarte mulți specialiști, statisticieni, care spun că, odată la 40 de ani, se poate, există șanse mari, nu e sigur, dar există șanse mari să se repete un eveniment. De altfel, asta s-a întâmplat și în România, că, înainte de 77, cu 40 de ani înainte, a fost un cutremur devastator de care nu își mai aduce nimeni aminte (pentru că a fost acum mulți ani), în mod direct, dar care este descris în cărțile de istorie din România. Or, eu cred că trebuie să facem repede ceva. În toți acești ani, din 2002 până acum, de când a început să se conștientizeze această problemă, să se clasifice primele clădiri, s-au consolidat 16 clădiri în București. Dacă nu pornim un program ambițios pe care să și-l asume municipalitatea, dacă nu schimbăm legea, în așa fel încât proprietarii care blochează în mod nejustificat consolidarea unei clădiri să poată să fie, într-un fel, obligați să nu facă acest blocaj, pentru că există o obligație legală de a-ți consolida clădirea care este în pericol să se prăbușească odată cu cutremurul. Dacă intrăm, totuși, în acest sistem, în care proprietarii plătesc în 25 de ani costul și își asumă municipalitatea, pentru că, până la urmă, un program de 400 de milioane de euro, cât am estimat consolidarea acestor clădiri, cele mai expuse, înseamnă, în mare parte, și beneficii pentru București. Se vor genera locuri de muncă, se va stimula activitatea economică, jumătate din bani se vor întoarce la bugetul de stat: TVA, impozit pe salarii, impozit pe profit.

Dan Bucura: Domnule Bușoi, vă întrerup ideea pentru a discuta această problemă legată de proprietate. Pentru că, într-adevăr, ei au blocat, sunt cei care (din reticență, nu-mi dau seama din ce motiv) blochează aceste demersuri de reconsolidare. Culmea: ei ar trebui să fie cei mai interesați de acest lucru, pentru că vor sta într-o clădire mult mai sigură după terminarea lucrărilor, pentru că acea clădire va căpăta o altă valoare, o plusvaloare, și așa mai departe. Și totuși, avem foarte, foarte multe asociații de proprietari sau oameni care refuză cu obstinație acest tip de intervenție asupra imobilelor. Care credeți că a fost vina sau de ce oamenii ajung în această situație, în condițiile în care, repet, ei ar trebui să fie interesați? Este o chestiune de comunicare sau care a fost motivul?

Cristian Bușoi: Sunt mai multe explicații. În primul rând, eu cred că foarte mulți dintre proprietari nu au înțeles cu adevărat riscurile care există și responsabilitățile care există la aceste clădiri care stau să pice la un cutremur foarte serios. Nu a existat cu adevărat o implicare a Primăriei de a merge, de a-i convinge, de a discuta, de a le aduce argumente. Pur și simplu, au fost doar niște proceduri birocratice. Dacă cumva vreo asociație de proprietari (că de asta au fost și câteva blocuri care au fost consolidate) au fost mai energice, au reușit să obțină toate acordurile, au făcut toate procedurile, acel bloc s-a consolidat; dacă nu, nimeni nu s-a preocupat să meargă, să insiste, să explice sau, dacă cineva refuză în mod nejustificat, să aplice niște sancțiuni. Pentru că există o obligație legală, în acest moment, ca proprietarii să ia măsuri pentru a-și consolida clădirile. În al doilea rând, sunt situații în care multe dintre aceste clădiri aflate în zonele istorice ale Bucureștiului au proprietari persoane în vârstă. În mod evident, e de înțeles și pot să înțeleg acest fenomen că, pe de-o parte, nici nu au perspectiva celor 25 de ani, poate, în care vor trebui să dea acei bani care înseamnă investiția propriu-zisă, poate nici nu au încredere în costurile care li s-au prezentat. Poate nici nu consideră că este prioritar în acest moment și, cel mai important lucru, unii dintre ei chiar nu au unde să se mute în cele 4-6 luni cât durează consolidarea. Înțeleg de la colegii de la Primărie că, de curând, sunt cele 100 de apartamente din zona Bulevardul Națiunilor Unite care sunt la dispoziție pentru situații de urgență și în care ar putea locui temporar cei care trebuie să părăsească un bloc care se consolidează. Mai este și fenomenul în care multe dintre aceste spații sunt închiriate de către proprietari. Evident, parterele sunt pentru activități comerciale, restaurante, cluburi, magazine, dar sunt foarte multe apartamente în care se desfășoară activități de consultanță, birouri de arhitectură, cabinete de avocat, firme de contabilitate, tot felul de activități comerciale care nu țin neapărat de relația cu publicul. Or, proprietarii care au garanția că închiriază aceste spații zece ani și care, oricum, nu trec prin acele blocuri, nu le locuiesc nu simt pericolul, nici nu văd situația iminentă în care trebuie să acționeze pentru ca să nu se întâmple o tragedie. Dar încă o dată: la un astfel de eveniment, nu vorbim doar despre cei care sunt și au nefericirea de a fi în interiorul acelei clădiri în momentul în care se întâmplă (în timpul nopții – cei care locuiesc; în timpul zilei – foarte mulți din cei care desfășoară niște activități). Dacă se întâmplă în timpul zilei, mai ales în Centrul Vechi, în weekend în Centrul Vechi, aceste clădiri pot provoca daune celor care se află în imediata apropiere. Inclusiv celor care sunt, din întâmplare, în fața acelor clădiri. Eu cred că responsabilitatea este foarte mare și cred că nu mai putem sta cu mâinile-n sân și aștepta ca lucrurile să se rezolve de la sine sau a spera, așa cum sperăm cu toții, și sper să fie așa, să nu vină niciun fel de eveniment nedorit.

Articol publicat pe psnews.ro