Europarlamentarul PNL, Cristian Buşoi, care şi-a anunţat candidatura pentru Primăria Capitalei, a acordat recent un interviu în care a reamintit cât de importantă este construirea unui mare spital în Bucureşti.
 

De asemenea, Buşoi a vorbit şi despre trecerea spitalelor către administraţiile locale. În viziunea lui, un exemplu în acest sens poate fi împrumutat din Franţa, conform psnews.ro.

“(…) Eu mă străduiesc ca toate proiectele pe care le aduc în faţa bucureştenilor să fie foarte credibile şi să indice şi sursa de finanţare. Am vorbit şi eu de două proiecte mari, dincolo de lucrurile pe care trebuie să le facem: am vorbit de un spital mare de care are Bucureştiul nevoie, poate cel mai mare, am zis, din estul Europei, care să rezolve cele mai grave probleme de sănătate şi care – sigur – să poată să gestioneze şi anumite situaţii de maximă urgenţă sau de traumă colectivă, aşa cum s-a întâmplat de curând… Ar fi fost un proiect care ar fi fost astăzi în picioare, dacă asta ar fi fost voinţa politică. În ultimii şapte ani, din bugetul bucureştenilor, pe cele 19 spitale din Bucureşti şi pe Administraţia Spitalelor s-a cheltuit o sumă mai mare decât ar costa acest mare spital. Bun: sunt, poate, şi nişte lucruri care s-au făcut. Dacă intrăm foarte mult în amănunt: totuşi, aceste lucruri nu se compară cu beneficiul pe care l-ar fi adus dacă ne-am fi concentrat pe construirea unui nou spital şi o parte din cele 19 deja existente şi-ar fi găsit aici o casă nouă, într-un spaţiu propice, modern, cu circuite ale anului 2016 şi nu ale anilor ’80 sau ale anilor ’30 (pentru că încă sunt spitale care funcţionează în clădiri de dinainte de cel de-Al Doilea Război Mondial), fără riscul infecţiilor intraspitaliceşti şi aşa mai departe.  Şi – sigur – acest proiect de investiţie, care se întinde pe o perioadă nu foarte lungă (pentru că trebuie consolidarea clădirilor să o facem relativ repede) pe care o văd ca şi sursă din contractarea unui împrumut extern”, a declarat Buşoi.

Candidatul PNL la PMB a oferit explicaţii şi despre strategia administrativă care în viziunea lui ar rezolva multe probleme pe care le au spitalele din Bucureşti.

“(…) Sigur că noi suntem foarte mult influenţaţi de sistemul francez care, cel puţin în sistemul de sănătate, este cel mai bun din lume. Şi acolo marile spitale universitare ţin de Autorité de Santé (de Autoritatea de Sănătate), care se regăseşte, în funcţie de fiecare guvernare, într-un minister separat sau într-un minister alături de Familie sau de Muncă, dar majoritatea celorlalte spitale sunt la departamente sau la comunităţile locale şi au responsabilitatea de a le asigura dotarea, de a le asigura susţinerea pentru cheltuielile de reparaţii şi aşa mai departe, urmând ca tot ceea ce înseamnă contractarea de servicii medicale (care înseamnă plata doctorilor şi a materialelor sanitare) să fie făcute din contractul cu sistemul de asigurări. În Franţa, sunt trei mari case de asigurări publice, plus foarte multe private, pentru restul de coplată; în România, sigur, e Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Deci sistemul nu e rău gândit, să ducă nişte spitale către autorităţile locale şi să rămână marile spitale universitare în subordinea Ministerului Sănătăţii, care să se ocupe de ele. Problema este că, la nivelul autorităţilor locale, în unele locuri fie nu au existat fondurile necesare (mai ales în localităţile mici), iar în alte locuri – aşa cum foarte bine spuneţi şi vă dau întru totul dreptate – şi eu cred că este exagerat să cheltuim în Bucureşti 600 de milioane de euro pe întreţinere de spaţii verzi şi pe panseluţe, mai ales că nu suntem un oraş turistic renumit prin parcurile sale şi prin… Pur şi simplu, cetăţenii şi eu şi dumneavoastră putem să suspectăm că, în spatele acestor priorităţi, stau alte interese şi, aşa cum foarte mulţi jurnalişti de investigaţie au arătat, panseluţele, arborii, lucrările de genul acesta sunt foarte greu cuantificabile, sunt foarte greu de demonstrat (s-au făcut, nu s-au făcut)… şi atunci aceasta cred că a fost o zonă gri în care s-au făcut nişte interese, în loc să mergem către investiţii spre infrastructura sanitară. Dar, cel puţin la Bucureşti, nu pot spune, nu pot afirma că nu s-au făcut investiţii în infrastructura sanitară, dar putem să ne punem întrebarea dacă aceste investiţii au fost cele mai eficiente, cele mai bine făcute. Avem, de exemplu, o investiţie mare în Spitalul Gomoiu. Nu vorbim de cel pe fonduri europene, de ambulatoriu; vorbim de refacerea spitalului. Da, dar, până la urmă, s-a terminat, aproape, clădirea, fără să se asigure racordul la sistemul de încălzire, a existat (nu ştiu dacă în această săptămână s-a rezolvat această problemă) pericolul de a se degrada, în timpul iernii, anumite lucrări), s-a crescut volumul şi numărul de paturi ale acestui spital, fără să existe nici cea mai mică siguranţă că vor putea fi primite în contractare de către sistemul de asigurări de sănătate, gândindu-se că fostul primar sau, poate, viitorul primar poate să facă presiuni politice pentru ca să schimbe cumva numărul de paturi contractabile sau să se găsească nişte soluţii… Adică şi aici lucrurile nu au fost făcute cu maximă eficienţă, în opinia mea. Iar în alte oraşe… Evident că acum mă interesează foarte mult Bucureştiul, dar sunt alte oraşe care au neglijat întru totul spitalele şi, exceptând, de exemplu, Timişoara (care e un oraş pe care-l cunosc foarte bine, care a investit în cele patru spitale aflate în subordine)… Probabil că mai sunt şi alte câteva, dar acestea sunt excepţii. Majoritatea consiliilor judeţene sau primăriilor au neglijat şi au văzut spitalul doar ca un loc în care să-şi numească un protejat politic, să trimită nişte firme-prietene care să presteze nişte servicii pe acolo, să folosească medicii pe acolo pentru propagandă politică… Din păcate, am observat şi acest fenomen şi este extrem de negativ. Dar nu ideea în sine a fost rea”, a explicat europarlamentarul PNL.