Cu 1.016.800 de locuitori posibil infectați cu virus hepatitic B și 635.000 posibil infectați cu virus hepatitic C, România ocupă primul loc în rândul țărilor europene la numărul total de cazuri de hepatită, conform Organizației Mondiale a Sănătății. În cazul hepatitei virale de tip A, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor situa România în anul 2013 tot pe primul loc între statele membre ale Uniunii Europene, cu o incidență a cazurilor raportate de 12,05% la 100.000 de locuitori. Cele 44,4 decese la suta de mii de locuitori, cauzate de afecțiunile hepatice, urcă România pe locul 4 în lume ca rată a mortalității. În ciuda acestor statistici îngrijorătoare, doar 4,1 la sută dintre pacienții români, diagnosticați cu hepatită C, beneficiază de tratament. Pe lângă tipurile de hepatită cunoscute, A, B, C, D și E, în România au apărut și tulpini noi, F, G și T, despre care populația cunoaște extrem de puține informații. Sunt cifre alarmante care trebuie să determine factorii decizionali să acţioneze neîntârziat, în sensul conştientizării riscului infectării cu viruşi hepatici şi a modului de transmitere, prin campanii de informare, precum şi prin îmbunătățirea politicilor de prevenție și de testare. În calitate de europarlamentar mă voi implica activ în găsirea de soluţii pentru consolidarea prevenirii, depistării și controlului hepatitelor virale și a bolilor afiliate. Acest manifest este unul din paşii înainte. Discrepanța dintre datele raportate prin supraveghere la nivel naţional și rezultatele din anchetele adiacente publicate scoate în evidență lipsa unui plan naţional de supraveghere de rutină, de prevenţie şi de imunizare pentru hepatita B și C. Îmbunătățirea armonizării sistemelor de supraveghere în vederea capacitării acestora pentru a oferi date comparabile la nivel naţional, devine astfel o necesitate. România are nevoie de un plan naţional de acțiune centrat pe pacient şi, care, totodată să implicaree activ grupurile de specialişti, cercetători, personal medical şi factori decidenţi din toate domeniile conexe. Garanţia accesului echitabil şi transparent la tratament cost-eficient, trebuie să constituie, împreună cu prevenţia, priorităţile acestui plan, sănătatea fiind un drept fundamental recunoscut în Carta Drepturilor Omului.