Știu că există un curent naționalist care se manifestă tot mai mult în statele Uniunii și inclusiv în România. Suntem sătui să ne dea europenii lecții, dar uităm că UE a fost cel mai puternic stimul al modernizării noastre și parcă nu ne dorim să ne mai amintim că de acum 10 ani, de la integrare și până acum, pașii făcuți au fost mai mari și mai siguri pe noi și pentru că am fost susținuți de Uniunea Europeană.
Sunt Europarlamentar român în Parlamentul European și din fire nu mă îmbăt cu apă rece. Cunosc chiar bine cred, și defectele și lacunele Uniunii și ale mecanismelor politice greoaie, birocratice și poate uneori aparent incorecte, dar cu toate acestea, beneficiile pe care România le-a avut de la UE, au fost mult mai mari decât costurile pe care România le-a plătit.
Este foarte mult vorba despre locul notru în UE pentru că simțim că nu am primit locul pe care îl merităm, dar când este vorba să facem mai mult, nu facem.
Să facem mai mult înseamnă să avem autostrăzi, să avem spitale, să avem un sistem de educație În 2017 s-au construit 0 km de autostradă – aceasta nu este o critică politică – aceasta este o realitate. Viteza de circulație pe calea ferată este mai redusă decât în perioada interbelică – aceasta nu este o acuzație politică, este o realitate și este o temă critică pentru toate partidele. La fel cînd vine vorba despre fonduri europene – România a cheltuit în 2017 doar 1,1% din banii europeni alocaţi programării 2014-2020, reprezentând 400,4 milioane euro, în condiţiile în care state precum Bulgaria şi Polonia au avut 7,5%, respectiv 6,5%, potrivit datelor Comisiei Europene.
Ne dorim să fim mai importanți ca voce în UE, dar ce facem concret pentru asta ?
De noi depinde să fim mai importanți, mai băgați în seamă, mai puternici în UE.
Și pentru că vorbim despre naționalism și despre dorința unor politicieni de a submina Uniunea Europeană. Ungaria a adoptat rezoluţia partidului de guvernământ, Fidesz, prin care este respinsă decizia Parlamentului European privind cotele de relocare a imigranţilor în toate statele membre UE. Ca europarlamentar și eu am criticat mecanismul de alocare obligatorie și am cerut o dezbatere mai clară în UE pe tema emigranților.
Există o mare tentație de a ne opune normelor Uniunii, dar cred că este mai important să luăm parte le negociere și să construim coaliții în interiroul UE, nu să subminăm UE din interior, așa cum face Fideszul în Ungaria sau cum face PSD în România subminand legi și instituții. Mă opresc aici cu criticile politice. Funcționalitatea proiectului european depinde de noi, iar beneficiile nu le avem în niciun caz, aruncând în aer reguli și principii din proiectul comun.
S-a spus de multe ori că birocrații de la Bruxelles au golit de substanță proiectul european. Nu contest, așa cum mai spus mecanismele politice europene păcătuiesc prin lentoare și ermetism. Dar oare opoziția față de UE, din interiorul UE nu tot asta face : golește de sens proiectul european.
Este nevoie de mai multă indulgență din partea statelor și mai multă dorință de a vedea beneficiile comune, decât avantajele egoiste. Este nevoie cred de mai multă acțiune politică comună.
S-a discutat mult despre aderarea la Schengen și despre decizia politică întortocheată care a făcut ca România și Bulgaria să fie încă în afara Schengen deși meritau. Dar vreau să spun că există pași înainte și există o susținere politică tot mai amplă din partea tuturor grupurilor politice din PE și Socialiști și Populari pentru aderare. Și a fost făcut un pas în plus cînd Parlamentul European a votat propunerea Consiliului de a acorda Bulgariei și României acces la Sistemul de informații privind vizele (Visa Information System).
Mai mult cadru instituțional comun, va genera mai mult sentiment european. Soarta UE nu este în mâinile politicienilor și a birocraților de la Bruxelles așa cum greșit se spune. Soarta UE, este în mâinile cetățenilor. Ne întrebăm de exemplu, cum răspundem ca stat, la amenițarea teroristă? Prin cooperare transnațională, prin schimb de informații și chiar prin structuri europene comune. Să cooperăm pentru a ne apăra de pericolele externe înseamnă să câștigăm coeziune, înseamnă să înfruntăm împreună răul.
Și tocmai pentru că vorbim despre pericolul terorismului, cunosc opinia critică despre emigranți. Dar mă marchează două imagini: cea a emigranților vânduți ca sclavi în Libia și cea a emigranților recent salvați din Mediterana cărora un polițist le arunca o bucată de pâine. Sunt imagini cu care noi europenii ne-am luptat secole, până chiar de curând, și am reușit să le schimbăm și să ne schimbăm noi pe noi, devenind cetățeni în UE.
Permanent Structured Cooperation (PESCO) – Ideea unei armate europene este veche, el se regăsește înapoi în istorie, în relația strânsă dintre Francois Mitterrand și Helmut Kohl și a început printr-o brigadă comună franco-germană.
Nu trebuie să ne așteptăm la brigăzi operaționale și intervenții de luptă, dar vorbim despre sedii medicale ale UE, supraveghere maritimă, drone subacvatice şi securitatea cibernetică. Și aceștia sunt pași în față pentru mai multă coerență politică și pentru consolidarea proiectului comun european.
Este nevoie de mai multă indulgență noi între noi cetățenii europeni și noi față de străini și este nevoie de mai multă acțiune politică comună, pentru a ne opune răului.
Cred în viitorul Uniunii Europene nu în ruperea ei. După Brexit mulți politicieni au prezis sfârșitul UEm iată că asistăm acum la ceva ce nu credeam că se poate întâmpla: primarul Londrei punând în discuție posibilitatea ca Londra să primească un statut special care să-i permită să rămână după Brexit în piaţa unică şi în uniunea vamală a Uniunii Europene, mai ales în condițiile în care se discută posibilitate unui astfel de statut special pentru Irlanda de nord.
Știu că în epoca vitezei, discursurile au puțină priză la public și oamenii când aud politicienii vorbind cască. Cred că discursurile – mai ales cele scurte – sunt bune dacă vehiculază idei care dau direcție și perspectivă acțiunilor comune.
România va deţine preşedinţia Uniunii Europene în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2019.
Este probabil cea mai importantă provocare politică a României ultimilor 20 de ani. Mă aventurez să spun că este încununarea unui secol de modernitate pentru noi, ca români.
Cred că Uniunea Europeană depinde de implicarea tinerilor. Și am două întrebări pentru tineri, mai ales cei care sunt pe băncile facultății sau termină facultatea – “generație Y”. Și pun aceste întrebări ca un un om dintr-o altă generație, născut în comunism, în anii 80, pentru care UE a constituit un miracol, un vis devenit realitate.
Vă puteți imagina cum ar fi să renunțați la libertatea de mișcare și ce ați face pentru păstra această libertate de mișcare ? Ce ați face pentru UE ?
Închei cu un mesaj pentru cei tineri, de care depinde viitorul nostru în UE. Aveți acces la informație instant, ceva ce acum 20 ani părea imposibil, dar vă interesează puțin politica, mai mult serialele sau infotainmentul, sunteți mai bine pregătiți și mai pragmatici, dar sunteți mai neimplicați.
Creați poduri de dialog peste prăpăstiile care ne despart, generația mea și cu atât mai mult generația părinților sunt prinși mai mult în ideologii și credințe care deși sunt puternice și dau aparent scop, ne despart. Dar voi, cei mai tineri, sunteți mai relaxați și mai curajoși.
Ieșiți din neutralitate și de expectativă și consolidați cu mintea voastră și cu legăturile voastre ideea Uniunii Europene. Este cel mai important proiect pentru noi toți !