Bruxellesul arată de câteva zile ca un oraș fantomă. Pe străzi nu mai vezi aglomerația pestriță de oameni care dădea culoare metropolei. Metroul a fost închis, la fel ca și centrele comerciale sau clădirile publice. Primarul orașului le-a cerut proprietarilor de cafenele și restaurante să își oprească activitatea, astfel încât viața publică a fost de facto suspendată până miercuri. Școlile și universitățile și-au trimis elevii, studenții și profesorii acasă. Militari înarmați sunt la tot pasul, de cele mai multe ori zâmbitori și atenți, dar prezența lor efectivă, deși în mod sigur ajută, nu are darul de a risipi temerile oamenilor. Ei pot fi văzuți chiar și în interiorul hotelurilor sau a clădirilor publice, purtând armament de luptă, ceea ce dă o stare de neliniște oamenilor obișnuiți cu normalitea vieții din inima Europei.
Nimeni nu înțelege cum este posibil ca așa ceva să se întâmple la Bruxelles, dar toți încearcă să se adapteze la noua situație. Foarte mulți dintre turiștii sau oficialii care trebuiau să ajungă în capitala Belgiei zilele acestea și-au amânat vizita, mai ales în lumina recomandărilor făcute de autorități, astfel încât hotelurile, mereu aglomerate aici, sunt destul de goale.
Dincolo de pierderile financiare ale localnicilor, rămâne această atmosferă ireală de teroare, instaurată în ceea ce mulți consideră a fi în mod simbolic Capitala Europei. Toți cei cu care am stat de vorbă aici așteptau ca starea de urgență să se termine cât mai repede, ceea ce s-a și întâmplat miercuri, dar rămâne o întrebare deschisă: În ce măsură lucrurile vor reintra în normal?
Creierul atentatelor din Paris încă nu a fost capturat, însă, mai îngrijorător decât acest lucru, este faptul că autoritățile europene nu lasă să se întrevadă că pot detecta și stăpâni îndeajuns de bine originile acestui val de atentate năpustit asupra Europei, în afara suspendării totale a activității publice. La începutul acestui an, a fost, în Franța, atentatul asupra Charlie Hebdo, iar la doar câteva luni au fost atacurile simultane din Paris, ceea ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la capacitatea de prevenție a actelor teroriste.
Legislația permite acum serviciilor de informații mai multe libertate de mișcare, dar este limpede că trebuie făcut mult mai mult decât s-a făcut până acum pentru ca viața Europei să reintre pe un făgaș firesc. Problema terorismului nu se poate rezolva cu soldați și tancuri pe străzi decât în ultimă instanță, iar atunci democrația se suspendă și teroriștii, chiar dacă nu ucid niciun om, își ating scopul final de a distruge civilizația europeană.
De aceea, cred că este nevoie de un efort concertat al națiunilor europene pentru a face față acestui pericol. Trebuie regândite atât politicile de incluziune și integrare europeană, cât și sistemul educațional care permite o relativizare a valorilor fundamentale pe care s-a construit sistemul european, și abia în ultimă instanță trebuie accesate capabilitățile de securitate militară.
Europa s-a clădit pe libertatea individului, iar acesta este dreptul fundamental pe care teroriștii islamici îl vor decapitat. Abilitatea politicienilor în acest moment trebuie să rezide în combaterea fundamentaliștilor musulmani infiltrați în Europa, fără a sacrifica, pe altarul acestei lupte, moștenirea cea mai importantă a bătrânului continent.