Nu s-a întâmplat nimic mai mult decât faptul că preşedintele şi-a exercitat atribuţiile constituţionale, într-o situaţie în care se impunea filtrul preşedintelui. Preşedintele şi-a asumat rolul constituţional şi a luat o decizie într-o situaţie care impunea o decizie a preşedintelui, date fiind riscurile pe care le genera propunerea nefastă de premier, avansată de Liviu Dragnea.
PSD are tot timpul să facă o nouă nominalizare în acord cu imperativele funcţiei de şef al Guvernului României şi, mai ales, poate cu mai multă transparenţă şi mai multă asumare politică de către PSD.
România are o politică externă de respectat şi are nevoie de o imagine clară în exterior a liderilor politici care pot susţine acestă această politică, iar, din păcate, legăturile familiei premierului propus de Liviu Dragnea cu Siria şi regimul Assad, nu ar fi făcut decât să ridice semne de întrebare. Aceasta este o problemă de fond. Rămâne însă şi o problema de formă legată de propunerea total netransparentă a PSD şi a lui Liviu Dragnea.
Ne concentrăm pe problemele formale, de politică externă – şi este firesc – dar merită să discutăm şi despre faptul că PSD a venit cu o propunere de premier de care nimeni nu a avut habar în timpul campaniei electorale. Acesta este un lucru care, de asemenea, merita analizat. PSD a venit cu o propunere de premier care nu are nicio legătură cu PSD, este un fel de fraudă – „vrem să guvernăm, dar ne pitim în spatele unui nume necunoscut pe care îl păpuşează cineva din spate”. Este un tip de politică neonestă pe care PSD o continuă, după o campanie care a fost neonestă prin promisiunile avansate de Liviu Dragnea şi care se va vedea în cele din urmă că nu pot fi realizate.